Spiritualitatea prefabricată

        Într-o lume a consumatorismului, când totul ți se oferă sub forma bună de pus la microundă, nu văd de ce spiritualitatea nu ar fi un produs de marketing. Dacă analizăm istoria nici măcar nu e o idee nouă, mereu s-a găsit cineva care să-ți ofere fericirea într-un viitor post-mortem, contra unei sume de bani ce a depins de rapacitatea furnizorului de pace eternă și naivitatea doritorului de iluminare instantă.

          Pornind de la zeii doritori de ofrande proaspete (că doar nu aveau să-și rupă dinții în taurul contemporan cu Jupiter), parcurgând tumultoasa istorie a creștinătății cu acele indulgențe ce reprezentau biletul de intrare în rai și-l transformau pe Sfântul Petru în naș de tren, ajungem în zilele noastre când, din televizoarele din ce în ce mai plate, ne explică din ce în ce mai mulți atotcunoscători ai vieții de dincolo ce va să zică spiritualitatea lor, care e oricum mai bună, mai adevărată și mai de la sursa primordială decât a celui care are emisiune pe un canal concurent.

          Iar tu, în graba zilei de azi, scuză bună pentru tot ce nu vrei să faci din lene ancenstală, înghiți dumicatul pe nemestecate. Și-n altă zi, când discuția ți-o permite, verși din tine frazele învățate la televizor și, în naivitatea ta, te vezi deja cu aura lucindă spre admirația lui nașa Reta.

          Iar cărțile stau mormane pe tejghele așteptând să fie citite. Dar poate le citește altul și tu vei găsi un rezumat pe google, dacă se poate și o trimitere spre you tube, să asculți doar, ar fi perfect.

            Ci cercetaţi toate lucrurile, şi păstraţi ce este bun. (1 Tesaloniceni 5:21.)