Radiestezie

RADIESTEZÍE s.f. Facultatea de a percepe radiațiile electromagnetice. [Gen. -iei, var. radioestezie s.f. / < fr. radiesthésie, cf. lat. radius – rază, gr. aisthesis – senzație, sensibilitate]. http://dexonline.ro/definitie/radiestezie

Radiestezia reprezintă capacitatea unui om de a percepe și interpreta informațiile  fizice, chimice sau energetice transmise în mediul înconjurător de către un subiect pe care vrem să-l localizăm (identificăm). Această capacitate este prezentă în fiecare ființă de pe Pământ, conștient sau inconștient și poate fi dezvoltată și utilizată în diverse domenii (de la a căuta apă sau diverse minerale aflate în subsol, persoane dispărute sau obiecte pierdute, până la a determina starea de sănătate sau diversele boli de care poate suferi un om).

Radiestezia este o împletire între capacitatea fizică a radiestezistului de a prelua din mediul înconjurător sursa semnal și, în același timp, de a se racorda la banca universală de date pentru a decodifica semnalul și a transpune informația într-o formă cuantificabilă, conform unei convenții prestabilite (algoritm).

Banca universală de date sau Cronica akashă sau Banca de Date a Bunului Dumnezeu (conform Societății Române de Radiestezie - SRR) reprezintă o substanță eterică ce înconjoară Pământul și unde sunt înregistrate orice gând, sentiment și acțiune, trecut, prezent și viitor posibil. Chiar dacă noțiunea de bancă de date, sau cum vrei să-i spui, pare un pic ciudată și puțin credibilă, ea a fost demonstrată științific prin Teoria cromozomilor – memorie. Accesul la această bază de date, nu este condiționată decât de capacitatea fiecăruia de a se racorda la ea, dar acest lucru presupune foarte multă practică.

Alte definiții ale radiesteziei:

Radiestezia este arta de a utiliza indicatoarele radiestezice făcând să intervină voluntar activitatea inconștientă pentru a ajuta la descoperirea a tot ce este ascuns facultăților normale ale individului, dar a cărui existență este reală. (Manual de radiestezie, Aliodor Manolea, Editura Aldomar, 1998, pag.17).

Radiestezia este fenomenul în cadrul căruia un sistem viu (vegetal, animal, uman etc.) recepţionează prin intermediul extrasensibilităţilor sale (în afara organelor de simț) din oceanul energetic și informațional un semnal inforenergetic (i.e.) şi reacţionează la decodificarea semnalului respectiv.

Radiestezia s-a dezvoltat de-a lungul secolelor și, dacă la începuturi oamenii se foloseau în special de extrasensibilități pentru a decodifica semnalele i.e., pe măsură ce capacitățile extrasenzoriale au scăzut, oamenii s-au folosit de diverse instrumente pentru a suplini calitățile pierdute. În acest sens enumerăm:

- sculpurile din piatră datând din anii 2000 î.Hr. găsite în China și care îl reprezintă pe Yu, primul împărat al dinastiei Hia (2205 – 2197 î.Hr.) ținând în mână o baghetă unghiulară cu inscripția ”Yu din dinastia Hia a fost renumit prin cunoștințele asupra zăcămintelor de metale și izvoarelor subterane”;

-  celebrele nuielușe de alun folosite de fântânarii Evului mediu pentru descoperirea izvoarelor de apă;

- pendulul cunoscut încă din perioada Egiptului Antic și reinventat de către francezi, în secolul XVIII sub denumirea de pendulul sideral;

-  Rigla Turenne, inventată de contele Turenne, care a trăit în Franța în sec. XVIII – XIX.

          În lucrarea Puterile oculte ale minții, Enrique de Vincente, face o scurtă istorie a fenomenului:  “În mod tradițional, în Spania au fost denumiți zahorie (din arabul zuhari, care înseamnă geomant sau practicant al divinației prin intermediul corpurilor terestre sau al desenelor săpate în teren) cei care au capacitatea de a vedea ceea ce este ascuns privirii.

Rabdomanția (din cuvintele grecești rhabdos  și manteia) denumește arta de a ghici evenimente, de a localiza persoane sau obiecte cu ajutorul unor nuielușe sau baghete. Această tehnică au practicat-o babilonienii, evreii, grecii, romanii, sciții, alanii și unii aborigeni din Africa Centrală, hindușii sau maurii. De aici vine denumirea de „nuielușă magică” pentru instrumentul folosit de radiesteziști.

Singurul lucru clar este acela că, la începutul secolului al XVI-lea, minerii din Europa Centrală au folosit vergele fabricate din diferite materiale pentru a detecta zăcăminte metalifere. Tehnica a fost introdusă de inginerii de mine germani în Anglia din epoca reginei Elisabeta I, unde cunoștințele oculte se  împleteau cu începuturile științelor empirice.”

În România bazele radiesteziei au fost puse de către ing. Simu Simeon, care, în anul 1939 a publicat primul manual de radiestezie, ”Bagheta unghiulară”, în care se specifică principalele metode de investigații, precum și rezultatele practice obținute în prospecția terenurilor petroliere.

De remarcat că metoda cercetării geologice prin mijloace biogeofizice (prin folosirea baghetei unghiulare) a fost utilizată și de alți cercetători, spre exemplu:

-     geologii prospectori de la S.C. Geolex S.A. Miercurea Ciuc, întocmindu-se, cu ajutorul acestei metode, Harta anomaliilor biogeofizice din zona Zebrac – Mermezeu (sursa internet - http://www.geolex.home.ro/bgf.htm );

-   un grup de cercetători din cadrul Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Geologie și Geoncologie Marină, sucursala Constanța în cadrul proiectului ”Cercetări biogeofizice, geofizice și geochimice pe pe șelful vestic al Mării Negre” (sursa internet -

http://www.geoecomar.ro/website/publicatii/supliment2009/11.pdf ) .

În zilele noastre radiestezia poate fi învățată atât în cadrul unor cursuri organizate în cadrul Fundației de Inforenergetică ”Sfântul Apostol Andrei”, cât și sub îndrumarea unor maeștri care s-au specializat în acest domeniu.

          Problema intervine după urmarea cursurilor. Pe parcursul a 1 – 10 zile un maestru îți poate preda câteva idei generale legate de radiestezie, îți poate arăta practic cum se face o măsurătoare, îți prezintă o serie de parametri și cum pot fi ei determinați, poate faci și ceva practică. Apoi depinde de tine, dacă nu exersezi în fiecare zi deprinderile se uită. Acurateția măsurătorilor nu se capătă la un curs de o zi și nici o inițiere nu-ți va da capacitatea de a măsura și interpreta rezultatele, doar experiența și practica periodică.

          Voi încerca să postez experiențele mele legate de acest domeniu, pe măsură ce voi progresa și eu, voi descrie exercițiile pe care le fac și tot ce voi învăța. Sper să fie de folos cuiva.

Dacă aveți timp și bani, perfect ar fi să urmați cursurile celor de la Fundație. Dacă deveniți și membru al Fundației puteți participa la seminariile organizate de aceștia săptămânal, iar asta e mană cerească pentru cei mai puțin harnici, vrei nu vrei săptămânal exersezi.

          Dacă nu aveți timp, bani sau nu vreți să deveniți membri în nici o fundație, cumpărați o ansă sau confecționați una și, cu multă răbdare, citiți și practicați.

Cărți:

- Initiere in radiestezie. Uimitoarele puteri ale baghetei si pendulului, Jean-Louis Crozier, Jacques Mandorla,  Editura Paralela 45, 2008;

-  Manual de radiestezie, Cristian şi Miriam Dikol, Editura  Esoteris, 2005;

-   Manual de radiestezie, Aliodor Manolea, Editura Aldomar, 1998;

- Minunatul univers al pendulului sideral, Aliodor Manolea, Editura Aldomar, 1998;

-   Paradiagnoza, Doina-Elena și Aliodor Manolea, Editura Aldomar, 1998;

-    Puterea pendulului, Juan Echenique Persico, Editura Teora, 2007;

-    Radiestezia, Dumitru Hristenco,  Editura Teora, 2007;

-    Radiestezia pentru toți, Editura Teora, 2006;

-   Terapia spirituală, Constantin Gheorghiţă, Editura Dao Psi, 2008;

-   Suport de curs radiestezie, Claudian Dumitriu,  editura Fundației de Inforenergetică ”Sfântul Apostol Andrei”;

-    Radiestezia, blamată spre necunoaștere, Daniel-Dumitru Darie, sursa – internet;
- La sfârșit va fi începutul, Oreste Teodorescu, Editura TASO, 2011, pag. 97 Teoria cromozomilor - memorie;
-  Puterile oculte ale minții, Enrique de Vincente, Editura RAO, 2008.