Învață să te iubești!

     Mereu auzi acest îndemn. Psihologi, terapeuți, autori de cărți motivaționale, toți îți recomandă să te iubești, iar tu nu știi nici ce înseamnă asta nici dacă te iubești sau nu.

     Analizând verbul a iubi, conform dicționarului explicativ al limbii române, repede ajungi la narcisism sau autodispreț, depinde pe ce pui accentul, pe calități sau pe defecte. Fiecare, cu atât mai mult într-o introspecție, vede ce vrea.

Atunci când ți se spune Învață să te iubești!, ți se cere în primul rând să te cunoști, să-ți conștientizezi atât calitățile cât și defectele. Să realizezi că ești un om ca oricare altul, cu bune și rele.

Asumă-ți propria personalitate. Nu imita, nu încerca să fii așa cum crezi că ar dori cei din jur să fii, nu vei reuși să-i mulțumești pe toți, iar tu vei ajunge un conglomerat de frustrări. Nu vei fi mai puțin intelectual dacă recunoști că te destinde o telenovelă, sau o manea ascultată la spartul petrecerii! Iar a fi rocker la 45 de ani e o stare de spirit, nu înseamnă că ești imatur, așa cum nici la 15 ani nu înseamnă că ești satanist. Din contră a-ți nega anumite plăceri, pentru că nu fac impresie bună, îți dezvoltă o dublă personalitate. În forul tău interior ești într-un fel, manifestarea exterioară respectă canoanele societății în care trăiești dar nu te reprezintă. Nu zic să devii violent în a-ți manifesta trăirile interioare, dar nici să le negi din comoditate. E mai simplu să fii oaie înregimentată, dar cât poți trăi așa? Și cu ce preț?

După acest prim pas trebuie să încerci să te modelezi. A te accepta așa cum ești sub sloganul Mă iubesc așa cum sunt!  sau mai popularul Ori îți place, ori nu-ți place, altul mama nu mai face!, e dovadă de orgoliu, e răspunsul ego-ului. A aștepta ca lumea să se schimbe pentru a-ți oferi un fundal propice evoluției tale, e curată pierdere de vreme. Nu se vor schimba în nici un caz 7 miliarde de oameni pentru tine. Ca atare, singura soluție logică e să te schimbi tu, pentru tine, nu de dragul cuiva, sau pentru a plăcea altcuiva.

Să placi cuiva! Iarăși timp irosit! Că e părintele, soțul, nașa Reta, ei nu știu ce vor pentru ei, ce te face să crezi că ar ști ce e bine sau rău pentru tine! De regulă vor să nu-i deranjezi/șochezi, să se poată lăuda cu tine prin târg, să fii în rând cu lumea și, dacă se poate, mai presus de ea, dar respectând cutuma, dacă nu le dai, măcar să nu le ceri și cam atât.

Să te schimbi, asta presupune să știi unde vrei să ajungi, asupra căror defecte vrei să lucrezi, concret ce trebuie să faci. Dar mai ales să fii conștient că această lucrare de modelare a propiului caracter poate ține o viață întreagă. Ideal ar fi să ai un model. Pentru creștinii practicanți e mai simplu, modelul e Iisus Hristos. Lucrurile încep să se complice la realizarea practică a acestui deziderat, e cam greu de atins perfecțiunea.

Pentru noi ceilalți un început modest, pe măsura puterilor noastre, ar fi să ne manifestăm în acord cu sufletul nostru, respectând libertarea celor din jur, fiind sinceri în trăirile noastre.

Aș fi putut termina eseul cu un citat din cine știe ce filosof celebru, sau teoretician al iubirii de sine. Dar voi fi mai plastică, închei cu un citat din Mircea Badea: ”România - țara curvelor virgine”. Măcar de am fi fericiți, sau măcar mulțumiți în ipocrizia noastră zilnică!

Radiestezie

RADIESTEZÍE s.f. Facultatea de a percepe radiațiile electromagnetice. [Gen. -iei, var. radioestezie s.f. / < fr. radiesthésie, cf. lat. radius – rază, gr. aisthesis – senzație, sensibilitate]. http://dexonline.ro/definitie/radiestezie

Radiestezia reprezintă capacitatea unui om de a percepe și interpreta informațiile  fizice, chimice sau energetice transmise în mediul înconjurător de către un subiect pe care vrem să-l localizăm (identificăm). Această capacitate este prezentă în fiecare ființă de pe Pământ, conștient sau inconștient și poate fi dezvoltată și utilizată în diverse domenii (de la a căuta apă sau diverse minerale aflate în subsol, persoane dispărute sau obiecte pierdute, până la a determina starea de sănătate sau diversele boli de care poate suferi un om).

Radiestezia este o împletire între capacitatea fizică a radiestezistului de a prelua din mediul înconjurător sursa semnal și, în același timp, de a se racorda la banca universală de date pentru a decodifica semnalul și a transpune informația într-o formă cuantificabilă, conform unei convenții prestabilite (algoritm).

Banca universală de date sau Cronica akashă sau Banca de Date a Bunului Dumnezeu (conform Societății Române de Radiestezie - SRR) reprezintă o substanță eterică ce înconjoară Pământul și unde sunt înregistrate orice gând, sentiment și acțiune, trecut, prezent și viitor posibil. Chiar dacă noțiunea de bancă de date, sau cum vrei să-i spui, pare un pic ciudată și puțin credibilă, ea a fost demonstrată științific prin Teoria cromozomilor – memorie. Accesul la această bază de date, nu este condiționată decât de capacitatea fiecăruia de a se racorda la ea, dar acest lucru presupune foarte multă practică.

Alte definiții ale radiesteziei:

Radiestezia este arta de a utiliza indicatoarele radiestezice făcând să intervină voluntar activitatea inconștientă pentru a ajuta la descoperirea a tot ce este ascuns facultăților normale ale individului, dar a cărui existență este reală. (Manual de radiestezie, Aliodor Manolea, Editura Aldomar, 1998, pag.17).

Radiestezia este fenomenul în cadrul căruia un sistem viu (vegetal, animal, uman etc.) recepţionează prin intermediul extrasensibilităţilor sale (în afara organelor de simț) din oceanul energetic și informațional un semnal inforenergetic (i.e.) şi reacţionează la decodificarea semnalului respectiv.

Radiestezia s-a dezvoltat de-a lungul secolelor și, dacă la începuturi oamenii se foloseau în special de extrasensibilități pentru a decodifica semnalele i.e., pe măsură ce capacitățile extrasenzoriale au scăzut, oamenii s-au folosit de diverse instrumente pentru a suplini calitățile pierdute. În acest sens enumerăm:

- sculpurile din piatră datând din anii 2000 î.Hr. găsite în China și care îl reprezintă pe Yu, primul împărat al dinastiei Hia (2205 – 2197 î.Hr.) ținând în mână o baghetă unghiulară cu inscripția ”Yu din dinastia Hia a fost renumit prin cunoștințele asupra zăcămintelor de metale și izvoarelor subterane”;

-  celebrele nuielușe de alun folosite de fântânarii Evului mediu pentru descoperirea izvoarelor de apă;

- pendulul cunoscut încă din perioada Egiptului Antic și reinventat de către francezi, în secolul XVIII sub denumirea de pendulul sideral;

-  Rigla Turenne, inventată de contele Turenne, care a trăit în Franța în sec. XVIII – XIX.

          În lucrarea Puterile oculte ale minții, Enrique de Vincente, face o scurtă istorie a fenomenului:  “În mod tradițional, în Spania au fost denumiți zahorie (din arabul zuhari, care înseamnă geomant sau practicant al divinației prin intermediul corpurilor terestre sau al desenelor săpate în teren) cei care au capacitatea de a vedea ceea ce este ascuns privirii.

Rabdomanția (din cuvintele grecești rhabdos  și manteia) denumește arta de a ghici evenimente, de a localiza persoane sau obiecte cu ajutorul unor nuielușe sau baghete. Această tehnică au practicat-o babilonienii, evreii, grecii, romanii, sciții, alanii și unii aborigeni din Africa Centrală, hindușii sau maurii. De aici vine denumirea de „nuielușă magică” pentru instrumentul folosit de radiesteziști.

Singurul lucru clar este acela că, la începutul secolului al XVI-lea, minerii din Europa Centrală au folosit vergele fabricate din diferite materiale pentru a detecta zăcăminte metalifere. Tehnica a fost introdusă de inginerii de mine germani în Anglia din epoca reginei Elisabeta I, unde cunoștințele oculte se  împleteau cu începuturile științelor empirice.”

În România bazele radiesteziei au fost puse de către ing. Simu Simeon, care, în anul 1939 a publicat primul manual de radiestezie, ”Bagheta unghiulară”, în care se specifică principalele metode de investigații, precum și rezultatele practice obținute în prospecția terenurilor petroliere.

De remarcat că metoda cercetării geologice prin mijloace biogeofizice (prin folosirea baghetei unghiulare) a fost utilizată și de alți cercetători, spre exemplu:

-     geologii prospectori de la S.C. Geolex S.A. Miercurea Ciuc, întocmindu-se, cu ajutorul acestei metode, Harta anomaliilor biogeofizice din zona Zebrac – Mermezeu (sursa internet - http://www.geolex.home.ro/bgf.htm );

-   un grup de cercetători din cadrul Institutului Național de Cercetare și Dezvoltare pentru Geologie și Geoncologie Marină, sucursala Constanța în cadrul proiectului ”Cercetări biogeofizice, geofizice și geochimice pe pe șelful vestic al Mării Negre” (sursa internet -

http://www.geoecomar.ro/website/publicatii/supliment2009/11.pdf ) .

În zilele noastre radiestezia poate fi învățată atât în cadrul unor cursuri organizate în cadrul Fundației de Inforenergetică ”Sfântul Apostol Andrei”, cât și sub îndrumarea unor maeștri care s-au specializat în acest domeniu.

          Problema intervine după urmarea cursurilor. Pe parcursul a 1 – 10 zile un maestru îți poate preda câteva idei generale legate de radiestezie, îți poate arăta practic cum se face o măsurătoare, îți prezintă o serie de parametri și cum pot fi ei determinați, poate faci și ceva practică. Apoi depinde de tine, dacă nu exersezi în fiecare zi deprinderile se uită. Acurateția măsurătorilor nu se capătă la un curs de o zi și nici o inițiere nu-ți va da capacitatea de a măsura și interpreta rezultatele, doar experiența și practica periodică.

          Voi încerca să postez experiențele mele legate de acest domeniu, pe măsură ce voi progresa și eu, voi descrie exercițiile pe care le fac și tot ce voi învăța. Sper să fie de folos cuiva.

Dacă aveți timp și bani, perfect ar fi să urmați cursurile celor de la Fundație. Dacă deveniți și membru al Fundației puteți participa la seminariile organizate de aceștia săptămânal, iar asta e mană cerească pentru cei mai puțin harnici, vrei nu vrei săptămânal exersezi.

          Dacă nu aveți timp, bani sau nu vreți să deveniți membri în nici o fundație, cumpărați o ansă sau confecționați una și, cu multă răbdare, citiți și practicați.

Cărți:

- Initiere in radiestezie. Uimitoarele puteri ale baghetei si pendulului, Jean-Louis Crozier, Jacques Mandorla,  Editura Paralela 45, 2008;

-  Manual de radiestezie, Cristian şi Miriam Dikol, Editura  Esoteris, 2005;

-   Manual de radiestezie, Aliodor Manolea, Editura Aldomar, 1998;

- Minunatul univers al pendulului sideral, Aliodor Manolea, Editura Aldomar, 1998;

-   Paradiagnoza, Doina-Elena și Aliodor Manolea, Editura Aldomar, 1998;

-    Puterea pendulului, Juan Echenique Persico, Editura Teora, 2007;

-    Radiestezia, Dumitru Hristenco,  Editura Teora, 2007;

-    Radiestezia pentru toți, Editura Teora, 2006;

-   Terapia spirituală, Constantin Gheorghiţă, Editura Dao Psi, 2008;

-   Suport de curs radiestezie, Claudian Dumitriu,  editura Fundației de Inforenergetică ”Sfântul Apostol Andrei”;

-    Radiestezia, blamată spre necunoaștere, Daniel-Dumitru Darie, sursa – internet;
- La sfârșit va fi începutul, Oreste Teodorescu, Editura TASO, 2011, pag. 97 Teoria cromozomilor - memorie;
-  Puterile oculte ale minții, Enrique de Vincente, Editura RAO, 2008.

Misoginism versus misoandrie (misandrie)

Misogin – cel care are aversiune sau sau dispreț față de femei; (adjectival) Care manifestă, exprimă, reflectă aversiune, dispreț, față de femei (Dicționar enciclopedic, vol. IV, pag. 422).

          Misoandrie – aversiune morbidă față de sexul masculin (Dicționar enciclopedic, vol. IV, pag. 422).

          Misandríe, misandrii, s. f. (Med.) Repulsie patologică față de bărbați. – Din fr. misandrie.(Dicționarul explicativ al limbii române).

          La o primă vedere cele două cuvinte ar avea același sens, aversiune față de sexul opus. Dacă ne uităm cu atenție la nuanțe observăm o diferență majoră. Misoginismul este o tară de caracter, neacceptarea, disprețuirea femeii. Misandria e o boală, fizic și psihic nu suporți bărbații.

          Pentru a realiza diferența ar trebui să analizăm izvorul acestor trăiri.

          De secole bărbații au reprezentat familia în societate, ei au fost cei care au adus venitul necesar traiului zilnic, ei au fost chemați să apere clanul (neamul, provincia, statul, etc.) de orice atac, indiferent de ce natură ar fi fost el. Lui i se acordau formele exterioare de respect datorat experienței, capacității sale de lider, inteligenței și cunoașterii în ale lumii. Rolul femeii era de a asigura traiul zilnic, de a se ocupa de familie, de a fi suport, sprijin bărbatului în toate deciziile acestuia.

          În ultimii 100 de ani lucrurile au evoluat, prea rapid pentru ca informația transferată în ADN-ul noului născut de spiță masculină să cuprindă noua realitate. Femeile au început să se manifeste în Piața publică, acolo unde locul era rezervat de secole bărbaților. În 1918 dreptul de vot al femeilor a fost statuat în Anglia, urmată de S.U.A. în 1920. Femeile au început să acceadă în locuri de muncă și poziții sociale specifice bărbaților. La o concurență reală și corectă femeile s-au dovedit competitori valoroși. Și de aici teama bărbaților că nu vor mai putea să-și îndeplinească rolul de susținători ai familiei (locurile de muncă fiind aceleași, dar concurența crescând), de lideri, de formatori de opinie. Atunci când te simți amenințat în însuși sensul existenței tale, normal că devii misogin, oricât de rațional te crezi, vei simți aversiune față de sursa stresului – femeia aflată în lupta ei de a cuceri spațiul public. Dar aici apare o nuanță, același bărbat misogin în relațiile lui cu femeia în general, iubește femeia în particular (discutăm despre oamenii normali nu despre dezaxați). Își divinizează mama sau iubita, își adoră fata și suferă când persoanele dragi lui, aflate și ele pe drumul emancipării proprii, se lovesc de misoginismul altor bărbați.

          Misandria este o boală, nu înjurați, aveți răbdare să mă explic! O femeie se naște având înscris în ADN-ul ei dorința de a iubi, de a proteja, de a asigura traiul celor din prejmă. Acest lucru îl vedem dacă urmărim jocul copiilor, să nu credeți că ei sunt mici maimuțele care imită fără să gândească ce văd în jurul lor.

          Apoi începe viața, un tată abuziv, un soț asemănător figurii paterne, un loc de muncă care, de cele mai multe ori, e sursă de constante frustrări și de aici ura! Și ce urăști, persoana pe care ai iubit-o cel mai mult și de la care ai așteptat aceiași iubire, apreciere, tatăl, soțul, prin generalizare, bărbatul. Nu mai faci distincție între persoane, toți sunt la fel, nu te mai poți apropria de nimeni, uneori chiar și propriul băiat trebuie să suporte porția de ură adresată bărbaților. Și ura asta se imprimă în toate aspectele vieții tale și nici măcar nu-ți dai seama că modul tău de a rezolva anumite probleme sunt determinate de misandrie!

          De unde crezi că apare dorința de a fi perfectă în tot ceea ce faci, mai bună decât colegii bărbați, comparația făcându-se mereu cu aceștia, nu cu femeile (de cele mai multe ori nici măcar nu ești într-o competiție, ceilalți nu știu că tu ai stabilit standarde atât de înalte că nici tu nu le îndeplinești și de aici altă frustrare).

          Sau dorința de a repara prin casă, chiar dacă asta impune un efort pe care corpul îl resimte, de ce să chemi un meseriaș (evident de sex masculin), cu ce e el mai priceput? Sau dacă e ceva care te depășește și după lungi chinuri accepți că nu le știi (poți) pe toate, nu te poți abține, trebuie să pui mâna, să ajuți, să arăți că te pricepi dar nu ți-a dat Domnul forță, că altfel...

          Când te gândești la tine, pe care calități pui accentul, cele fizice, psihice sau apreciezi în primul rând capacitatea intelectuală, care de secole a fost unul din atributele masculinității?

          De ce simți nevoia de a pigmenta discursul zilnic cu apelative, cuvinte obscene, oare nu din dorința de a nu fi confundată cu o mimoză senzitivă (asta în capul tău însemnând o femeie care a acceptat că e femeie și nu se vrea hibrid)?  

          Dacă misoginismul este un răspuns la factori externi (dispare excitantul, dispare și răspunsul), misandria este determinată de factori interni. Chiar dacă mediul ambiant se schimbă, trăirile sunt aceleași, vei căuta motive pentru a-ți justifica ura, aversiunea patologică față de bărbați, chiar și acolo unde ele nu există. Nu vei recunoaște niciodată că sunt meserii sau posturi unde femeile nu pot face față, sau unde efortul depus de o femeie ar fi dublu față de un bărbat și asta dintr-un singur motiv: nu suntem la fel construiți, iar aici nu are nimeni nici un merit.

          Oprește-te! Ura, chiar motivată, își devorează propriul creator. Gândește-te de unde a pornit totul. Realizează că acel bărbat, sursa urii tale, nu e prototipul Bărbatului, e doar un om cu defectele și calitățile sale. Învață să te accepți așa cum ești, să te iubești femeie fiind, cu nimic superioară sau inferioară bărbatului și, mai ales, nu aștepta ca un bărbat să vadă în tine bărbatul și să te trateze ca atare! El va vedea tot o femeie, că asta ești, și se va raporta la tine conform mentalității proprii! Poate fi misogin, dar poate misandria din tine asta vrea să vadă, iar omul e doar indiferent, ocupat cu ale lui.