Visul lucid.

Pentru cei care vor să afle întrun mod romanțat cum se pot controla visele în astral, sau cum poți să te vindeci focalizându-ți energia pe un anumit organ sau stare, le recomand să citească seria Vise întunecate scrisă de N.K. Jemisin (precizez că este o poveste pentru adolescenți, și nu numai, desfășurată într-o lume imaginară, Gujaareh, asemănătoare cu cea a vechilor egipteni).

Dacă faci abstracție de acțiune, personaje, intrigi, și te axezi doar pe credințele gujareenilor vei observa multe similitudini între explicațiile maeștrilor spirituali privind lumea viselor și practicile preoților Hananjei și parcă îți este mai ușor să integrezi informațiile. Poate pentru că totul este o poveste, sau cuvintele folosite de personaje nu sunt atât de pretențioase ca la un curs de spiritualitate, nu știu!

Pe parcursul celor două volume, strâns legat de conturarea personajelor și derularea acțiunii, sunt prezentate modalitățile prin care preoții și oamenii simpli își controlează visele, ajutându-se de ele pentru crearea unei stări de pace. Parcă auzeam glasul misionarei de la Gnoză,  sau explicațiile date de cei de la Energia nouă privind starea de observator, trecerea lină în starea alfa și controlul viselor, mantre ajutătoare, cristale, centrarea pe glanda pineală și câte altele!

De exemplu, la pagina 324 din volumul Soarele umbrit, personajul Wanahomen este învățat cum să-și modeleze visele de noapte pentru a-și putea controla trăirile pe timp de zi. Cam așa sună și un exercițiu de la Gnoză, să fii prezent în viața ta, să nu te fure nici trecutul nici viitorul și, la îngemănarea visului cu starea de veghe, să-ți creezi realitatea onirică identică realității trăite într-un anumit moment, cu atenție pe detalii, să intervii în derularea lui, să vezi posibile viitoruri, să fii Observator. Această stare, de Observator, să o păstrezi și pe timp de zi și atunci vei trăi starea de a fi prezent în propria ta viață.

Și tot citind această carte am găsit o explicație la o altă nedumerire de-a mea legată de inforenergetică. Aici ni se tot repeta că trebuie să aplicăm algoritmii de vindecare, energizare, etc. cu iubire. Și pentru că nu pricepeam cum vine cu iubirea asta, instructorul a scos un cursant în față, a aplicat un algoritm de curățare și, la sfârșitul lui, s-a uitat cu iubire la respectivul. Sau așa a crezut el, că e iubire. De la mine se vedea un fel de rictus și mi-am zis în gând că lectorul ar trebui să mai lucreze la scena cu iubirea că nu-i prea iese!

Nu poți mima iubirea și nici nu trebuie să-l iubești pe cel pe care îl tratezi. Nici n-ai putea, pe unii îi vezi pentru prima dată, pe alții poți să-i vezi zilnic și tot străini să-ți fie! Cel puțin eu nu am ajuns la acel nivel în care să iubesc necondiționat tot ce mișcă!

Totul ține de trăirile tale. Trebuie să consideri ajutorul pe care-l dai persoanei din fața ta, indiferent că e un algoritm de vindecare sau aplicarea unor simboluri reiki, un act de dragoste, un dar din preaplinul sufletului tău, așa cum l-ai oferi iubitului sau copilului tău.

Am încercat să dau reiki cu aceiași trăire ca a unui colector, ca o ofrandă adusă unei Divinități ce-mi permite să-i fiu slujbaș, iubind umanitatea din cel care stătea în fața mea, iar rezultatele au fost mai bune (dacă v-am făcut curioși, citiți volumul Luna ucigașă).

Și acum câte ceva despre religia gujaareenilor, poate vă conving să citiți cartea, evident fără a da spoilere.

Cultul Hananjei, Zeița viselor, asociată, de asemenea cu moartea și viața de apoi, presupune cultivarea unei stări de pace pe tărâmul zilei (Hona-Karekh) și un control strict al viselor în Ina-Karekh (lumea viselor), control pe care gujareenii îl învățau de mici.

Preoții Hananjei, ce fac parte din Hetawa, principalul templu înălțat zeiței, se ocupă cu educarea tinerilor, însănătoșirea populației, participă la conducerea cetății și, în cazul în care o persoană este considerată decăzută,  aplică pedeapsa capitală.

Preoții se grupează în patru credințe:

-  Colectorii – responsabilii cu aplicarea Legilor Hananjei, sunt cei care colectează sufletele celor considerați decăzuți sau a celor care cer să fie colectați pentru o trecere mai lină în moarte;

-  Împărtășitorii – responsabili cu sănătatea orașului. Ei se folosesc de narcomanție (magia viselor) și, ocazional, de chirurgie și de tratament cu ierburi;

-     Învățătorii – responsabili cu educația și dobândirea cunoștințelor;

-    Santinele – cei care apără Hetawa.

Preoții, în funcție de credință, lucrează cu una din cele patru umori ale viselor:

- Fiere de vise – adunată din coșmaruri, este utilă pentru oprirea creșterilor vătămătoare  și distrugerea țesuturilor inutile ale corpului;

-  Ichor de vis – adunată din visele obișnuite, aberante, este utilă pentru repararea vătămărilor corporale;

- Sămânță de vise – adunată din visele erotice, este folositoare pentru stimularea creșterii (creșterea de membre noi, spre exemplu);

-  Sânge de vise – adunată din visul final, din momentul morții, este utilă în aducerea păcii.

Modul în care sunt descrise ritualurile de narcomanție (magia viselor), trăirile personajelor, faptul că fiecare capitol se deschide cu un pasaj din legile Hetawei sau din culegerea Înțelepciunea Hananjei, te ajută să-ți faci o imagine asupra lumii viselor, care nu e cu mult diferită de lumea astrală, așa cum o descriu cei care au reușit să o acceseze. Iar dacă știi ce cauți, îți este mai ușor să găsești.