Visul lucid.

Pentru cei care vor să afle întrun mod romanțat cum se pot controla visele în astral, sau cum poți să te vindeci focalizându-ți energia pe un anumit organ sau stare, le recomand să citească seria Vise întunecate scrisă de N.K. Jemisin (precizez că este o poveste pentru adolescenți, și nu numai, desfășurată într-o lume imaginară, Gujaareh, asemănătoare cu cea a vechilor egipteni).

Dacă faci abstracție de acțiune, personaje, intrigi, și te axezi doar pe credințele gujareenilor vei observa multe similitudini între explicațiile maeștrilor spirituali privind lumea viselor și practicile preoților Hananjei și parcă îți este mai ușor să integrezi informațiile. Poate pentru că totul este o poveste, sau cuvintele folosite de personaje nu sunt atât de pretențioase ca la un curs de spiritualitate, nu știu!

Pe parcursul celor două volume, strâns legat de conturarea personajelor și derularea acțiunii, sunt prezentate modalitățile prin care preoții și oamenii simpli își controlează visele, ajutându-se de ele pentru crearea unei stări de pace. Parcă auzeam glasul misionarei de la Gnoză,  sau explicațiile date de cei de la Energia nouă privind starea de observator, trecerea lină în starea alfa și controlul viselor, mantre ajutătoare, cristale, centrarea pe glanda pineală și câte altele!

De exemplu, la pagina 324 din volumul Soarele umbrit, personajul Wanahomen este învățat cum să-și modeleze visele de noapte pentru a-și putea controla trăirile pe timp de zi. Cam așa sună și un exercițiu de la Gnoză, să fii prezent în viața ta, să nu te fure nici trecutul nici viitorul și, la îngemănarea visului cu starea de veghe, să-ți creezi realitatea onirică identică realității trăite într-un anumit moment, cu atenție pe detalii, să intervii în derularea lui, să vezi posibile viitoruri, să fii Observator. Această stare, de Observator, să o păstrezi și pe timp de zi și atunci vei trăi starea de a fi prezent în propria ta viață.

Și tot citind această carte am găsit o explicație la o altă nedumerire de-a mea legată de inforenergetică. Aici ni se tot repeta că trebuie să aplicăm algoritmii de vindecare, energizare, etc. cu iubire. Și pentru că nu pricepeam cum vine cu iubirea asta, instructorul a scos un cursant în față, a aplicat un algoritm de curățare și, la sfârșitul lui, s-a uitat cu iubire la respectivul. Sau așa a crezut el, că e iubire. De la mine se vedea un fel de rictus și mi-am zis în gând că lectorul ar trebui să mai lucreze la scena cu iubirea că nu-i prea iese!

Nu poți mima iubirea și nici nu trebuie să-l iubești pe cel pe care îl tratezi. Nici n-ai putea, pe unii îi vezi pentru prima dată, pe alții poți să-i vezi zilnic și tot străini să-ți fie! Cel puțin eu nu am ajuns la acel nivel în care să iubesc necondiționat tot ce mișcă!

Totul ține de trăirile tale. Trebuie să consideri ajutorul pe care-l dai persoanei din fața ta, indiferent că e un algoritm de vindecare sau aplicarea unor simboluri reiki, un act de dragoste, un dar din preaplinul sufletului tău, așa cum l-ai oferi iubitului sau copilului tău.

Am încercat să dau reiki cu aceiași trăire ca a unui colector, ca o ofrandă adusă unei Divinități ce-mi permite să-i fiu slujbaș, iubind umanitatea din cel care stătea în fața mea, iar rezultatele au fost mai bune (dacă v-am făcut curioși, citiți volumul Luna ucigașă).

Și acum câte ceva despre religia gujaareenilor, poate vă conving să citiți cartea, evident fără a da spoilere.

Cultul Hananjei, Zeița viselor, asociată, de asemenea cu moartea și viața de apoi, presupune cultivarea unei stări de pace pe tărâmul zilei (Hona-Karekh) și un control strict al viselor în Ina-Karekh (lumea viselor), control pe care gujareenii îl învățau de mici.

Preoții Hananjei, ce fac parte din Hetawa, principalul templu înălțat zeiței, se ocupă cu educarea tinerilor, însănătoșirea populației, participă la conducerea cetății și, în cazul în care o persoană este considerată decăzută,  aplică pedeapsa capitală.

Preoții se grupează în patru credințe:

-  Colectorii – responsabilii cu aplicarea Legilor Hananjei, sunt cei care colectează sufletele celor considerați decăzuți sau a celor care cer să fie colectați pentru o trecere mai lină în moarte;

-  Împărtășitorii – responsabili cu sănătatea orașului. Ei se folosesc de narcomanție (magia viselor) și, ocazional, de chirurgie și de tratament cu ierburi;

-     Învățătorii – responsabili cu educația și dobândirea cunoștințelor;

-    Santinele – cei care apără Hetawa.

Preoții, în funcție de credință, lucrează cu una din cele patru umori ale viselor:

- Fiere de vise – adunată din coșmaruri, este utilă pentru oprirea creșterilor vătămătoare  și distrugerea țesuturilor inutile ale corpului;

-  Ichor de vis – adunată din visele obișnuite, aberante, este utilă pentru repararea vătămărilor corporale;

- Sămânță de vise – adunată din visele erotice, este folositoare pentru stimularea creșterii (creșterea de membre noi, spre exemplu);

-  Sânge de vise – adunată din visul final, din momentul morții, este utilă în aducerea păcii.

Modul în care sunt descrise ritualurile de narcomanție (magia viselor), trăirile personajelor, faptul că fiecare capitol se deschide cu un pasaj din legile Hetawei sau din culegerea Înțelepciunea Hananjei, te ajută să-ți faci o imagine asupra lumii viselor, care nu e cu mult diferită de lumea astrală, așa cum o descriu cei care au reușit să o acceseze. Iar dacă știi ce cauți, îți este mai ușor să găsești.

Seria Vise întunecate – N.K. Jemisin

Compusă din două volume, Luna ucigașă și Soarele umbrit, seria Vise întunecate ne introduce în lumea Gujaarehului, orașul-stat a cărui capitală (de asemenea numită Gujaareh sau Orașul viselor sau Orașul Hananjei) se află la gurile râului Sângele Zeiței, La Marea Gloriei.

Societatea gujaareană, un exemplu dar și o permanentă grijă pentru vecinii kisuatieni, s-a dezvoltat din jocul a patru sfere de putere și influență: Prințul Apusului de Soare/Avatarul Hananjei/conducătorul Gujaarehului pe tărâmul deșteptării, Hetawa, templul central al credinței în Hananja și centrul fizic al vieții spirituale din Gujaareh, Castele, în special cea a negustorilor, și Armata. Cât timp interesele celor patru s-au menținut într-un echilibrul acceptat și asumat de toți, Gujaarehul a cunoscut o dezvoltare continuă și stabilă. Dar totul s-a schimbat când Avatar al Hananjei a fost înscăunat Prințul Eninket.

Secole la rând Superiorii (conducătorii administrativi ai Hetawei) au furnizat celor bogați sânge de vise, un drog mai puternic decât orice inventase omenirea. Umoarea colectată de către slujitorii-preoți ai Hananjei de la populația Gujaareană și care ar fi trebuit să fie folosită pentru vindecarea celor bolnavi, s-a dovedit a fi un bun mijloc prin care Superiorii Hetawei să-și impună supremația în fața Castelor și a Familiei Apusului de Soare. Conspirația iese la iveală cînd visătorii încep să fie uciși, iar Colectorii își dau seama că undeva, între noapte și zi, o forță malefică se hrănește cu vise și suflete.

Prințul Eninket, dependent și el de sângele de vise, în încercarea de a se desprinde din mrejele Superiorilor, începe să caute înscrisuri vechi aparținând lui Inunru, cel care a pus bazele magiei viselor și a întregului cult închinat Hananjei. Așa își creează propriul Colector, propria sursă de sânge de vise, o anomalie numită Secerător.

În mijlocul acestor intrigi, Ehiru, cel mai cunoscut Colector al Hetawei, trebuie să aleagă cui să-i fie loial: Legilor Hananjei, Hetawei, fratelui său Eninket, conștient că, indiferent ce ar alege, Gujaarehul nu va mai fi la fel. Și așa ajunge să o protejeze chiar pe femeia a cărei viață trebuia colectată, o ambasadoare kisuateniană. Capturat de fratele său și transformat în Secerător este pus să colecteze aproape 20.000 de suflete, cât însumau cele trei armate Kisuatieană, Nordică și Gujaareană, sângele de vise astfel obținut urmând a fi folosit de Eninket pentru a obține nemurirea. Dar Ehiru, în delirul său, alege să respecte Legile Hananjei. Gujaarehul se va preda, Protectorii kisuatenieni vor prelua conducerea, Hananja va supravețui dar puterile îi vor fi limitate.

După zece ani, fiul lui Eninket, Wanahomen, încearcă să recupereze tronul Apusului, având ca aliați barbarii din triburile celor o mie de pustiuri, casta negustorilor și preoții Hananjei. De reușita lui depinde atât viitorul Gujaarehului ca provincie liberă, cât și al Hetawei.

O carte ce te ține cu sufletul la gură, cu intrigi de palat, religii și credințe ciudate, extrem de bine explicate, cu personaje pitorești pe care ajungi să le îndrăgești, chiar dacă principiile după care se conduc sunt extrem de rigide.