Cartea lumilor uitate – Robert Charroux Editura Elit Comentator, București, 1993

          Robert Charroux face o trecere în revistă a unor locuri, fapte, artefacte, care s-au dovedit a fi, de-a lungul timpului, greu de înțeles și catalogat. Acestora le găsește (sau nu) o explicație, uneori amuzantă, alteori ridicolă, de cele mai multe ori implicând extratereștri, dimensiuni spațiale și multiversuri, fără a aduce dovezi concrete în sprijinul celor afirmate.

Candelabrul din Paracas și Desenele de la Nazca se dovedesc a fi concepute de „un creier director, stăin de Planeta  Terra”, posibil „venusian”, deoarece de acolo ar fi venit, în anul 3000 î.C., marii instructori Orejona și Viracocha, zeificați, ulterior, de preincași.  Că Viracocha s-a născut în apele lacului Titicaca, după aceleași credințe incașe, iar Orejona, la o căutare pe google, nu apare cu titulatura de zeu, este altă poveste.

Tot în acest capitol am aflat că Venus a fost planetă (și atunci au migrat instructorii venusieni pe Pământ), apoi a devenit cometă, ulterior fiind stabilizată de către sistemul nostru solar și transformată în planetă. Și iar am apelat la google și așa l-am descoperit pe Immanuel Velikovsky cu ale sale cărți controversate (evident că le-am trecut în lunga listă a cărților ce trebuiesc citite, împreună cu Ereziile lui Velikovsky. Lumi în coliziune și catastrofele Antichității scrisă de Laird Scranton).

Regiunea Insulelor Azore și Bahamas, celebra paralelă 35, Triunghiul Bermudelor

Se începe cu o prezentare a vaselor care au dispărut în zonă. Că unele cazuri sunt inventate nu contează, oricum rămân multe altele care au dispărut cu adevărat (cazul vasului fantomă Marie-Celeste, descris asemeni omologului din povestirea Declarația lui J. Habakuk Jephson publicată în anul 1884 de către Sir Arthur Conan Doyle, realitatea fiind un pic diferită).

Concluziile la care ajunge autorul sunt:

- în zonă se află străvechiul continent Atlantida, scufundat, evident, dar care provoacă și în lipsă destule bătăi de cap umanității;

-  existența unui univers paralel, pornind de la ipotezele scriitorului Dimitrie-Doru Todericiu, alias Pierre Carnac;

-  acumularea în Marea Sargaselor a unor substanțe chimice halucinogene care ar putea duce la anihilarea voinței marinarilor/aviatorilor sau la crearea unor stări alterate de conștiință, urmarea firească fiind pierderea controlului asupra navelor sau avioanelor.

De precizat că zona respectivă nu apare în topul celor mai periculoase ape de pe glob, dar mai multe detalii găsiți aici: http://geografilia.blogspot.ro/2016/07/10-lucruri-interesante-despre.html

Originea umanității, existența continentelor Mu și Atlantida

Umanitatea este în regresie, originea acesteia fiind extraterestră. Periodic suntem ajutați de trimiși ai altor planete și, spre exemplificare, sunt enumerați venusienii Quetzalcoatl, Orejona, Viracocha, Ishtar, Astarte, Anaita.

Urmează o înșiruire de artefacte care ar trebui să probeze existența unor civilizații trecute net superioare celei actuale: menhirele de pe Lună (așa cum apar ele în fotografiile luate de Lunar Orbiter 2), urmele unui vechi drum de fier cu traverse și șine aflate în Malta, energii cosmice captate în cristale de smarald (aici îl citează pe Maurice Guignard), pietre levitând (informație preluată din cărțile Farfuriile zburătoare au aterizat scrisă de Desmond Leslie/George Adamscki și Secretele Atlantidei aparținând lui Andrew Tomas. De menționat că nici scriitorii în cauză nu au văzut pietrele levitând, doar au auzit de ele).

Mitologia celtică  – aici m-am pierdut printre zei, magicieni, zile de 1 mai, piramide maya aflate pe teritoriul Franței, aparate zburătoare. Dacă am înțeles bine mayașii de pe continentul american erau celți, ei s-au întors pe pământurile strămoșești și au construit piramide. Sau piramidele din Franța au fost construite de către celți, care, emigrând în toate zările, au înălțat piramide, menhire, megaliți peste tot: Mexic, Egipt, Bolivia, insula Paștelui, Senegal și pe unde or mai fi ajuns.

Apoi celții din Mexic (mayașii) s-au întors acasă, de un întâi mai, fără a se preciza anul, zburând pe nave și autonumindu-se Tuatha De Danann (Poporul zeiței Danu).

Civilizații pierdute:

-   Cultura Masma, dezvoltată de o populație descendentă direct din atlanți;

-   Petra, care, după părerea unor arheologi (nu se precizează care) nu ar fi fost fondată de nabateeni ci de o civilizație refugiată în acele locuri în urma unor cataclisme (care civilizație, ce cataclisme, nu se știe!);

- Locuitorii templelor descoperite în provincia Bahia, Brazilia (care apar menționate într-un document din 1780, fără a fi redescoperite ulterior);

-   Atlantida, ce se întindea de la marea Sargaselor la Azore ( a se vedea zidurile din Bimini și profețiile lui Edgar Cayce și Raymond Bernard, Maestrul din Osmonville al Rosicrucienilor AMORC). Evident atlanții veneau dintr-o altă galaxie și după cataclism s-au împrăștiat în toată lumea cu misiunea de a civiliza restul umanității. Insulele Canare ar fi o rămășiță a vechiului continent, iar guanșii ar fi urmașii regelui Uranus, primul suveran al Atlanților;

-    Lemuria și continentul Mu, situate undeva prin Pacific;

-     Imperiul Uighur, situat în deșertul Gobi;

-    Insula Paștelui.

Și ca balamucul să fie complet autorul trece de la civilizații, arheologie, vestigii descoperite sau doar visate, la explicarea unor termeni ezoterici cum ar fi: biblioteca cromozomică și akashică a omenirii, al treilea ochi, etapele inițierii, memoria materiei, radiestezie, toate amestecate cu sfinți autentici sau falși, bufnițele grecilor (simbolul Atenei), fantomele de la Hiroșima, Piatra lui Merlin, stejari, druizi și celți.

Că extratereștri există, asta o cred, altfel ar fi păcat de atâta risipă de multiversuri, că ne-or fi vizitat, și asta e posibil, că or fi lăsat urmași pe pământ, nu știu în ce măsură nu le-a creat probleme oxigenul din atmosferă, dar când scrii o carte care se vrea lămuritoare pentru multe din misterele lumilor uitate presupun că trebuie să-ți susții afirmațiile cu ceva. Fiecare capitol abundă în sintagme de genul “se pare”, „savanții clasici și esoterici sunt de acord cu...” fără a se preciza care sunt aceștia, “tradițiile confirmă”, ce confirmă, ale cui tradiții, nici asta nu se știe, “fizicienii au studiat” fără a se menționa unde poate fi găsit studiul rspectiv și care fizicieni.

M-aș fi așteptat ca în carte să apară și imagini cu menhirele de pe lună, șinele din Malta, candelabrul din Paracas, piramidele celților, etc. Nefiind le-am căutat pe net. Pe unele le-am găsit, pe altele nu.

Dacă sunteți fani ai teoriei extratereștrilor antici, sau credeți, asemeni autorului, că în antichitate celții au dominat întreaga lume, fiind ei înșiși veniți din spațiu, de pe o planetă rece, situată departe de Soare, vă doresc lectură plăcută, dar, ținând cont de anul apariției acestei cărți (1973), e bine să verificați informațiile.